A treia duminică după Sfânta Înviere, poartă numele de Duminica Slăbănogului întrucât evanghelia care s-a citit în această zi, ne relatează o  minune pe care Mântuitorul Iisus Hristos o săvârșește la scăldătoarea Vitezda, la sărbătoarea Cincizecimii, atunci cînd proorocul Moise a primit tablele legii.

          Domnul Iisus Hristos se arată în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, la o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda și care avea cinci pridvoare. Aceast loc era foarte cunoscut printre bolnavii care locuiau în Țara Sfântă, dar mai ales din Ierusalim, deoarece un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.

          Totuși la această scăldătoare făcătoare de minuni se găsea și un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani, și fiindcă era paralitic, nu avea cine să îl arunce în scăldătoare, atunci când îngerul tulbura apa. Pentru acest om vine Hristos la scăldătoarea Vitezda.

          Scăldătoarea de la Vitezda este chipul lumii cu mulțimile de oameni aflate în suferință.  Numai prin harul lui Dumnezeu, credincioșii se vindecă în permanență de bolile și neputințele lor, și nu așa cum se întâmpla în Legea Veche, doar unul câte unul.

          Vindecare oferită de Domnul nostru Iisus Hristos nu era doar o vindecare trupească, așa cum aducea îngerul care se cobora la scăldătoarea din Vitezda, ci pe lângă ridicarea din boală, omul se vindeca și sufletește, de influența păcatului.

          Mântuitorul învață Biserica Sa să privească pe om ca pe un întreg: suflet și trup. Domnul Iisus îl vindecă pe slăbănog de boala care nu îl lasa să se miște de 38 de ani, și îl învață ce să facă pentru a-și păstra pe viitor sănătatea: Iată te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Aşadar acest om suferea cumplit, de atâta amar de timp, din pricina păcatelor sale. Doar atunci când primeşte iertare de la Doctorul sufletelor şi al trupurilor, doar atunci, se face sănătos şi cu trupul şi cu sufletul.

          Sfinții Părinți relatează faptul că acest paralitic pe care Mântuitorul îl sfătuiește să nu mai păcătuiască, după ce tocmai îl vindecă, este chiar acea persoană care lovește obrazul Fiului lui Dumnezeu, atunci când acesta era judecat de sinedriul cel mincinos. Așadar el primește vindecarea trupului, dar refuză vindecarea sufletului, singura care îl putea izbăvii de păcate, fapt care îl face să se întoarcă cu răutate împotriva Binefăcătorului său.

          Domnul Iisus Hristos vindecă paraliticul numai prin cuvânt și nu se folosește de materie, așa după cum făcea îngerul. În zilele noastre unii oameni își alungă sănătatea, îmbolnăvindu-se de dragul patimilor: a fumatului, a drogurilor, a beției.

          Să ne rugăm Domnului pentru ca să primim vindecare sufletească și trupească, iar când primim tămăduire să viețuim cu credință și să fim recunoscători pentru darul pe care îl primim de la El.