În a doua duminică după Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, bisericile ortodoxe autocefale își prăznuiesc, fiecare în parte, sfinții care s-au născut din neamul lor, sau care s-au nevoit pe meleagurile lor. Și Biserica Ortodoxă Română îi cinstește în această a doua duminică după Rusalii pe Sfinții Români, care ridică neîncetat rugăciuni pentru neamul nostru.

Evanghelia care s-a citit astăzi, ne descrie chemarea la apostolat a Sfântului Apostol Andrei, primul ucenic al Domnului Iisus, și cel care ne-a încreștinat neamul nostru. Apostolul Andrei l-a mărturisit pe Hristos înaintașilor noștri și astfel sămânța evangheliei a adus rod în acest neam binecuvântat.

Duminica de astăzi ne arată adevărata realitate: aceea că neamul românesc este un neam creștin de la plămădirea lui. Societatea umanistă din zilele noastre se străduiește prin intermediul mass-mediei să formeze o percepție greșită a realității, socotind ca învechită credința în Dumnezeu, însă punând la mare cinste viața depărtată de Dumnezeu și trăită în păcate. Astfel omul zilelor noastre nu se mai raportează la poruncile dumnezeiești, considerând că “lumina” vine din Occident, de la niște oameni deștepți, dar lipsiți de credința în Dumnezeu.

Astăzi, biserica și neamul nostru cinstesc acele persoane, cu adevărat importante pentru noi, pentru neamul nostru și pentru sufletele noastre, adică pe sfinții români.

Poporul nostru a odrăslit de-a lungul timpului o mulțime de sfinți: ierarhi, mucenici, cuvioși. Acești sfinți sunt fie cunoscuți și cinstiți de noi toți, fie sunt neștiuți și necunoscuți nouă: mame creștine care și-au crescut copiii în frica lui Dumnezeu, moși și strămoși care s-au luptat pentru ca noi să creștem în libertate și credință, domnitori care au prețuit mai mult viața duhovnicească decât pe cea lumească, pustnici care s-au rugat prin codrii și crăpăturile pământului. Dintre aceștia, unii au apărat credința în Hristos cu sabia, alții cu cuvântul, alții cu propria lor viață.

Din nefericire, creștinii zilelor noastre, deși trăiesc în pace și nu sunt lipsiți de nimic, nu au vigilența și devotamentul străbunilor lor. Acești creștini își ridică glasul împotriva ridicării unui lăcaș de cult închinat lui Dumnezeu, dar nu au nicio opinie atunci când vine vorba ca în capitala țării lor să se zidească cea mai mare moschee din Europa.

Sfinții Români ne arată două direcții pe care trebuie să le urmăm: dragostea de Dumnezeu și dragostea de țară. Astăzi suntem chemați fiecare dintre noi să ne apărăm credința dreaptă în Hristos și să ne păstrăm valorile autentice, pentru a le putea oferii nealterate generațiilor viitoare.