Cu noi oare ce va fi?

Ne aflăm astăzi în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, duminică în care s-a constituit Biserica ca așezământ al lucrării Harului Lui Dumnezeu, cu scop unic de a sfințire a lumii și a omului de pe întregul pământ.

Această zi, în care Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit a păși, a fost numită de Biserică și Duminica Tuturor Sfinților, pentru rodirea Harului Duhului Sfânt în sufletele acelor care ascultă și iau aminte la Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci când ascultăm Sfântă Evanghelie nu mai e nevoie de nimic în plus și singurele cuvinte pe care le putem rosti sunt ”Slavă Ție Doamne pentru toate”, pentru că ne-a învrednicit să ascultăm Cuvântul Lui Dumnezeu și să ne împărtășim de Harul Duhului Sfânt. Hristos nu ne trimite în lume fără să nu ne dea armă puternică constituită în Cuvântul Său și în Harul Duhului Sfânt.

Exemplu în acest sens sunt apostolii săi, oameni simpli, lipsiți de avere pământească, de cinste și de ori de orice fel de putere lumească, dar care au lăsat toate pentru a porni în această nebunie sfântă a propovăduirii Evangheliei Mântuitorului Hristos pe fața întregului pământ. Inițial aceștia s-au lepădat de Domnul nostru Iisus Hristos, dar după 40 de zile de la Învierea Lui Hristos au pornit spre mărturisirea Lui și au îndurat batjocoriri, chinuri, lanțuri, închisori, torturi și moarte. Puterea și curajul acestora își au izvorul în Cuvântul lui Hristos și în izvorul nesecat al Harului Duhului Sfânt care a și plinit neputințele acestora.

În zilele noastre, oamenii încearcă să își asigure mai bine viața, lucrurile, familia și orice alt lucru care îi înconjoară și nu mai sunt cu luare aminte la suflet, care rămâne astfel lipsit de asigurare. Există riscul de a face din aceasta lume unicul scop al existenței noastre și de a confunda puterea lui Dumnezeu cu puterea lumească. Însă nimic din ceea ce este pământesc nu a dăinuit, nici imperii, nici prigonitorii apostolilor, nici culturile, nici civilizațiile, nimic cum a rezistat Evanghelia lui Hristos și Biserica Lui, așa cum El a zis: Pe Biserica mea nu o vor birui nici porțile Iadului

Evanghelia de azi ne arată care este urmarea unei viețuiri fără Dumnezeu. De aceea, Hristos spune ce îi așteaptă pe cei care au folosit spre bine puterea lui Dumnezeu și pe cei care nu au folosit-o, ori au folosit-o în sens rău: ”Oricine mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, și Eu Îl voi mărturisi pe el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri, iar de cel ce se va rușina de Mine înaintea oamenilor și se va lepăda și eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”. Este strigătul plin de dragoste al lui Dumnezeu care vrea să fim cu El și să primim bucuria și aici, ca arvună a veșniciei,  și în cer. Astfel, ne pune în față lucruri înfricoșătoare pentru că părerea de rău a epuizării timpului poate conduce la deznădejde și la scrâșnirea dinților. De aceea Hristos îndeamnă la mărturisire, la alipire de El și acestea sunt posibile doar prin credință în Adevăr, pentru că doar atunci când credința prevalează cercetărilor noastre raționale și îndoielilor noastre, Hristos și Harului Duhului Sfânt devin bun lăuntric.

Mai departe, Mântuitorul spune că el ce iubește pe alții mai mult decât pe Acesta ”nu este vrednic”, arătându-ne astfel că numai Cel ce ne iubește mai mult ca oricine poate să ceară aceste lucruri. Numai Cel ce are o dragoste mai presus de dragostea lumească poate să aibă o astfel de cerere. El însuși a încredințat-o pe mama sa ucenicului său iubit și a cerut să cinstim părinții. Însă atunci când iubim pe oameni mai mult decât pe Dumnezeu, facem lucrurile oamenilor care sunt, de multe ori, împotriva Lui. Iubind-l pe Dumnezeu mai mult decât pe cei apropiați îi ajutăm pe aceștia să îl descopere pe Dumnezeu prin noi, neîngăduind păcatul în viața noastră.

Mai departe, Iisus Hristos spune ”cine nu își ia crucea sa și nu urmează Mie nu este vrednic de Mine”. Crucea sunt suferințele, necazurile și chinurile pe care fiecare le rabdă în viața sa dar și patimile, păcatele și neputințele noastre lăuntrice. Lupta cu toate acestea se poartă doar cu ajutorul lui Dumnezeu întrucât dezlipirea de păcat și de neputința înseamnă lovirea sinelui, răstignirea eului. Mulți însă renunță, lepădând credința. Dar cu răbdare și credință, vor muri doar păcatele iar omul va învia împreună cu Hristos.

În discuția sa cu Mântuitorul, Petru l-a întrebat ce se va întâmpla cu ei, cei care au lăsat toate pentru El iar Hristos a răspuns că la a doua venire, când Fiul Omului va ședea pe Tronul Slavei Împărăției Sale” apostolii vor judeca neamurile lui Israel. Aceasta, pentru că apostolii au făcut parte din aceste neamuri și nu vor avea cuvânt de îndreptățire, cum explică Sfântul Ioan Gură de Aur.

Mai departe, Mântuitorul ne spune că toți cei care au lăsat și vor lăsa case, părinți, frați pentru El și pentru Evanghelie, vor primi însutit, moștenind viața cea veșnică. De aceea, Mântuitorul atrage atenția la plenitudinea darurilor cu care cei ce Îl urmează se vor împodobi.

Toți aceia care L-au urmat împodobesc astăzi Biserica, făcându-ne să numim Duminica Tuturor Sfinților, cu referire la părinți și învățători ai lumii, împărați, mucenici, stâlpnici, pustnici, anahoreți, nebuni pentru Hristos, mărturie stând sfintele lor moaște. Aceștia sunt un exemplu pentru noi și noi toți suntem chemați la această stare, respectiv de a-L urma pe Hristos, singura cale de a ne întoarce la patria cerească.

Curățirea omului vine prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin spovedanie, prin renunțare la păcate, prin pocăință. Doar astfel putem să Îl urmăm pe Hristos iar această dorință de sfințire, de întâlnire cu Dumnezeu, ar trebuie să fie în mintea noastră ca esențialul vieții pământești.

Mântuitorul încheie Evanghelia de astăzi ” mulți cei dintâi vor pe urmă și mulți de pe urmă vor fi cei dintâi” arătând cum vor fi preaslăviți apostolii și toți ce Îl urmează.

Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa și să îl rugăm să ne întărească întru sfințenia Lui și să ne apere de tot ce ne poate deturna de la calea cea adevărată.

Mai multe fotografii puteți vedea pe pagina de Google + a evenimentului.