Credinţa stăruitoare a femeii cananeence

În Duminica a XVII-a după Rusalii se citește pericopa evanghelică a vindecării fiicei femeii cananeence. La Sfânta Liturghie, după citirea Sfintei Evanghelii, a urmat predica, rostită de Preacuviosul Arhimandrit Policarp Chiţulescu.

În cuvântul de învățătură, părintele a menţionat două aspecte importante care sunt cuprinse în pericopa evanghelică de astăzi. Mai întâi, dacă vrem ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile, trebuie să ne preocupe problemele şi nevoia celor de lângă noi. Femeia cananeeancă nu a mers la Mântuitorul, cerându-I ajutor strict pentru fiica sa, ci ea s-a identificat cu suferinţa copilului său şi a zis: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de un demon. (Mt. XV, 22) 

Al doilea lucru important pe care îl putem învăța de la femeia cananeeancă este acela că rugăciunea noastră este necesar să fie stăruitoare şi cu credinţă: Nu trebuie să mergem la Dumnezeu ca la pomul lăudat, pentru că El este Persoană vie, care aude şi vede toate gândurile noastre. Trebuie să fim recunoscători şi sinceri, iar rugăciunile să fie insistente şi smerite,  pentru că numai aşa vom obţine răspuns cererilor noastre.