Evanghelia care s-a citit în acestă duminică ne arată importanța CUVÂNTULUI în viața omului, dar și modul cum omul se raportează la ACESTA. Întrebarea care se ridică este: cine este Cuvântul, sau ce este Cuvântul?

          Cuvântul, Logosul lui Dumnezeu, este a doua Persoană a Sfintei Treimi, este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul neamului omenesc. Prin Cuvântul Său, Dumnezeu a creat lumea, și tot prin Cuvântul Său a recreat-o, atunci când lumea s-a îndepărtat de El. Așadar, rostul Cuvântului este acela de a-l face cunoscut pe Dumnezeu și de a stabili dorința de comuniune și comunicare între zidire și Ziditorul ei.

          În zilele noastre oamenii nu mai sunt atenți la cuvintele pe care și le rostesc, iar metodele moderne de comunicare, în mod paradoxal, nu pot oferi comuniune directă între interlocutori, astfel ajungând-se la răcirea relațiilor interumane.

          Încă de la început Dumnezeu a vorbit într-un mod direct cu omul, față către față, și numai atunci când omul a început să se îndepărteze de El, numai  atunci i-a trimis “scrisori de îndreptare” - Sfintele Scripturi. Dumnezeu Tatăl îl trimite pe propriul Fiu, Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a comunica oamenilor dorința Părintelui Ceresc, aceea de a-i sfinți și de a-i mântui pe aceștia.

          Este lipsit de evlavie ca un creștin să fie indiferent și ignorant în ceea de  privește Cuvântul lui Dumnezeu care ni se descoperă în Sfânta Scriptură. Atunci când omul nu mai prețuiește cuvintele propovăduite de Mântuitorul Iisus Hristos, atunci el înlocuiește în sufletul său, cuvintele vieții veșnice, cu propriile sale păreri și idei, astfel ajungând la înșelare și la depărtarea de Dumnezeu.

          Evanghelia de astăzi ne arată modul în care ne raportăm noi la Cuvântul lui Dumnezeu, dar și pe ce fel de pământ cade sămânța evangheliei în sufletul nostru. Sfânta scriptură este insuflată de Duhul Sfânt și ne învață cum să trăim creștinește în această viață, pentru a putea câștiga viața cea veșnică. Să ne îngrijim să citim zilnic Sfânta Scriptură, căci citirea acesteia ne aprinde spre râvna cea duhovnicească, ne izbăvește de ispite, ne apropie de Dumnezeu și ne alungă gândurile păcătoase.