Cei doi demonizaţi din Gadara

Astăzi, la Sfânta Liturghie s-a citit din Evanghelia Sfântului Apostol Matei, pasajul în care se relatează minunea săvârşită de Mântuitorul Hristos cu cei doi demonizaţi care locuiau în cimitir.

Tâlcuind pericopa evanghelică, Părintele Stareţ a spus că prin aceasta, Hristos ne arată lupta permanentă, pe care oamenii o au de purtat în viaţa lor cu vrăjmaşul diavol. Cei doi oameni se îndrăciseră pentru că, în mod indirect, voinţa lor a permis acest lucru.

Atunci când oamenii nu împlinesc poruncile lui Dumnezeu, împlinesc voia celui care este împotriva lui Dumnezeu, şi astfel, asemănându-se cu diavolul, se întâmplă chiar să se demonizeze.

Diavolul a vorbit prin gura unuia dintre cei doi bărbaţi, întrebându-L pe Iisus dacă a venit să îl chinuiască mai înainte de vreme. (Mt. VIII, 29) Din aceasta înţelegem că satana este convins de existenţa lui Dumnezeu, Îl cunoaşte, ştie că lucrează împotriva Lui, şi mai ales ştie că va veni o vreme când va fi pieri în chinuri.

Sufletul, prin faptul că e veşnic, este cea mai importantă creatură. Omul nu trebuie să cruţe nimic pentru salvarea sufletului său. Oamenii din Gadara nu au înţeles acest lucru. Deşi Legea le interzicea consumul cărnii de porc, ei s-au mâhnit pentru că au pierdut turma de porci şi le-a păsat că prin aceasta, Hristos a salvat două suflete.

În aceeaşi cumpănă ne aflăm şi noi, în decursul vieţii noastre. Suntem nevoiţi să alegem între îmbrăţişarea patimilor, prin rostogolirea în noroiul poftelor şi al plăcerilor, şi mântuirea sufletului, prin asumarea unei suferinţe jertfelnice, datorate urmării lui Hristos.