Ce-ți foloseşte să câştigi lumea întreagă, dacă-ți pierzi sufletul?

În duminica a treia a Sfântului și Marelui Post, Preasfințitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Radu Vodă, înconjurat fiind de soborul mănăstirii și de credincioșii prezenți. În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a explicat semnificația Sfintei Cruci în viața creștinilor. Sfânta noastră credință ne prezintă crucea pe care s-a jertfit Domnul Iisus Hristos drept un stindard al biruinței.

Lepădarea de sine, de care ne vorbește Mântuitorul în evanghelia de astăzi, reprezintă lupta cu egoismul nostru, cu părerea de sine a noastră, lucru care nu este ușor de realizat și care necesită o permanentă grijă din partea credinciosului. Urmarea Lui Hristos ar trebui să fie imboldul care să ne facă să ne lepădăm de patimile care ne înrobesc, dar din nefericire, în zilele noastre, omul nu numai că nu se leapădă de sinele său cel păcătos, ci, din contră, îl transformă într-o permanentă preocupare de sine.

De-a lungul anului bisericesc, Crucea este cinstită în nenumărate rânduri, după cum urmează: sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci - cea mai importantă sărbătoare care face referire la Crucea Domnului, două zile închinate Arătării Semnului Sfintei Cruci, precum și fiecare zi de miercuri și vineri de peste an, zile închinate crucii.  

Crucea este numită de Părinții Bisericii: purtătoare de viață, Raiul cel frumos al Bisericii, semnul cel nebiruit al creștinătății, ușa Raiului, zidul care apără Biserica, etc. Iată cât de importantă este crucea atât pentru Biserică, cât și pentru sufletul credincioșilor.

Sfânta Cruce i s-a arătat, pe cer, pentru prima oară împăratului Constantin, cel care dă libertate desăvârșită creștinismului, iar sub puterea acestui semn el devine biruitor asupra dușmanilor săi.

Epistola către Corinteni ne învață care este valoare Crucii pentru creștini, dar și pentru cei ce nu cred în puterea ei: Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

În istoria omenirii, s-au ridicat mereu luptători împotriva Crucii, împotriva a ceea ce ea reprezintă, a semnului biruinței binelui asupra răului. Din nefericire, această luptă împotriva crucii Domnului continuă până în zilele noastre.

Episcopul Macarie al Ierusalimului atunci când a înălțat Sfânta Crucea, după ce a găsit-o printre bolovani de pe Golgota, a adus aceleași laude pe care le auzim și astăzi în timpul Sfintelor Slujbe: Mântuiește Doamne poporul tău și binecuvântează moștenirea ta.

Apostolul Pavel ne spune că unii oameni se poartă ca vrăjmași ai Crucii Mântuitorului Hristos. Acesta este procentul pe care și Domnul l-a întâlnit în vremea răstignirii Lui, El cel fără de păcat, venit din Cer și făcut om din iubire față de noi, s-a întâlnit cu ura oamenilor.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea într-o cugetare că: pe Cruce, s-a întâlnit ura nemaiîntâlnită a oamenilor, ura celor care doreau să-l răstignească, cu iubirea fără margini a Lui Dumnezeu care a murit îmbrățișând lumea.

Ziua Crucii este așezată în mijlocul Sfântului și Marelui Post, ca un popas sub un copac umbros, ca pe un loc de odihnă și întărire pentru a putea merge mai departe.

În Acatistul Sfintei Cruci, Crucea Domnului este definită ca izbăvitoare din vechiul blestem, comoară a Bisericii pe care nimeni nu o poate fura, lumină și far mai ales în vremuri de furtună, lauda credinței noastre, armă nebiruită, sprijin celor slabi și stea care strălucește până departe.

Crucea rămâne nădejdea Bisericii, far, lumină, stea care călăuzește în noaptea păcatului în care trăim noi.

Să ne punem nădejdea în ea, să facem semnul Sfintei Cruci la începutul lucrurilor importante, gândindu-ne că Mântuitorul s-a răstignit pe ea din iubire față de oameni, ca să ne ducă răscumpărați la Părintele Său.

La sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul l-a hirotonit întru diacon pe tânărul Iordăchescu Constantin, pe seama Parohiei Bălăceanca, Protopopiatul Ilfov  Sud.