Evanghelia care s-a citit în această duminică, ne relatează întâlnirea pe care Mântuitorul Iisus Hristos o are cu un tânăr bogat, tânăr care vine la Domnul să îl întrebe ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? În cele ce urmează vom încerca să pătrundem mai adânc sensul întâlnirii celor doi.
Foarte mulți oameni veneau la Domnul Iisus Hristos căutând să dobândească tămăduire sufletească sau trupească, dar iată că acest tânăr este preocupat de un lucru profund, care îl frământa: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
Din toate poruncile, Învățătorul se oprește doar asupra a șase dintre ele, dintre care patru prohibitive - care ne opresc de la a păcătui (Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb); și două care ne desăvârșesc, învățându-ne virtutea (Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi).
Mântuitorul nu alege la nimereală aceste șase porunci, ci ele sunt menite să aducă tânărului curățirea de patimi și desăvârșirea. Auzind ce trebuie să facă pentru a dobândi viața veșnică, tânărul se grăbește să afirme că: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
Ca de atâtea ori, în întâlnirile pe care le-a avut cu diverse persoane, Domnul încearcă să ridice mintea interlocutorului spre cele duhovnicești. Astfel, porunca pe care o adresează tânărului: Să nu ucizi - însemna să fie cu băgare de seamă pentru a nu-și ucide sufletul prin grija excesivă pentru bogăție. Să nu săvârşeşti adulter - îl atenționa pe tânăr să nu ajungă să își dorească, sau să iubească mai mult bogăția materială decât pe cea spirituală. Să nu furi - adică să nu își păgubească sufletul, în favoarea trupului; așa după cum fac foarte mulți creștini din zilele noastre care se dedică în exclusivitate trupului, neavând timp și de cele ale sufletului. Să nu mărturiseşti strâmb - se transformă în: să nu cauți să îndreptățești păcatul agonisirii de avere în sufletul tău și astfel să ajungi să minți pe Dumnezeu, considerând că îl iubești mai mult pe El, decât îți iubești bogăția ta.
Porunca Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, îi este adresată tânărului nu pentru că acesta nu și-ar fi cinstit părinții, ci pentru ca cinstirea acestora să urce până la Dumnezeu, Creatorul lor. Iar porunca să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, era învățătura care îl făcea pe tânăr să fie cu totul ascultător al poruncilor divine, dar și cea care îl izbăvea de egoism, făcându-l să se gândească la nevoile aproapelui și nu la sine însuși.
Tânărul își dorește mai mult decât respectarea poruncilor, și astfel aude de la Învățătorul: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Domnul Iisus Hristos cere desăvârșire acestui tânăr, pe de-o parte pentru că acesta și-o dorea, și pe de altă parte pentru că Domnul știa că acesta o poate purta.
Tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Întristarea sufletului său arată o luptă pe care acesta o are în mintea sa, întrucât el își iubește și bogăția, dar și sufletul său.
Bogăția nu este un impediment pentru mântuire. Omul bogat se poate mântui atunci când își folosește averea pentru ajutorarea semenilor, după cum se poate și osândi atunci când își chivernisește într-un mod egoist averea.Evanghelia care s-a citit în această duminică, ne relatează întâlnirea pe care Mântuitorul Iisus Hristos o are cu un tânăr bogat, tânăr care vine la Domnul să îl întrebe ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? În cele ce urmează vom încerca să pătrundem mai adânc sensul întâlnirii celor doi.
Foarte mulți oamenii veneau la Domnul Iisus Hristos căutând să dobândească tămăduire sufletească sau trupească, dar iată că acest tânăr este preocupat de un lucru profund, care îl frământa: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
Din toate poruncile, Învățătorul se oprește doar asupra a șase dintre ele, dintre care patru prohibitive - care ne opresc de la a păcătui (Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb); și două care ne desăvârșesc, învățându-ne virtutea (Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi).
Mântuitorul nu alege la nimereală aceste șase porunci, ci ele sunt menite să aducă tânărului curățirea de patimi și desăvârșirea. Auzind ce trebuie să facă pentru a dobândi viața veșnică, tânărul se grăbește să afirme că: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
Ca de atâtea ori, în întâlnirile pe care le-a avut cu diverse persoane, Domnul încearcă să ridice mintea interlocutorului spre cele duhovnicești. Astfel, porunca pe care o adresează tânărului: Să nu ucizi - însemna să fie cu băgare de seamă pentru a nu-și ucide sufletul prin grija excesivă pentru bogăție. Să nu săvârşeşti adulter - îl atenționa pe tânăr să nu ajungă să își dorească, sau să iubească mai mult bogăția materială decât pe cea spirituală. Să nu furi - adică să nu își păgubească sufletul, în favoarea trupului; așa după cum fac foarte mulți creștini din zilele noastre care se dedică în exclusivitate trupului, neavând timp și de cele ale sufletului. Să nu mărturiseşti strâmb - se transformă în: să nu cauți să îndreptățești păcatul agonisirii de avere în sufletul tău și astfel să ajungi să minți pe Dumnezeu, considerând că îl iubești mai mult pe El, decât îți iubești bogăția ta.
Porunca Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, îi este adresată tânărului nu pentru că acesta nu și-ar fi cinstit părinții, ci pentru ca cinstirea acestora să urce până la Dumnezeu, Creatorul lor. Iar porunca să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, era învățătura care îl făcea pe tânăr să fie cu totul ascultător al poruncilor divine, dar și cea care îl izbăvea de egoism, făcându-l să se gândească la nevoile aproapelui și nu la sine însuși.
Tânărul își dorește mai mult decât respectarea poruncilor, și astfel aude de la Învățătorul: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Domnul Iisus Hristos cere desăvârșire acestui tânăr, pe de-o parte pentru că acesta și-o dorea, și pe de altă parte pentru că Domnul știa că acesta o poate purta.
Tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Întristarea sufletului său arată o luptă pe care acesta o are în mintea sa, întrucât el își iubește și bogăția, dar și sufletul său.
Bogăția nu este un impediment pentru mântuire. Omul bogat se poate mântui atunci când își folosește averea pentru ajutorarea semenilor, după cum se poate și osândi atunci când își chivernisește într-un mod egoist averea.
