În duminica a III-a după Rusalii, în biserica Mănăstirii Radu Vodă din București, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a slujit Sfânta Liturghie înconjurat de soborul părinților slujitori ai mănăstirii. Fragmentul din evanghelie, care s-a citit în această duminică, face parte din predica de pe munte, care este una dintre cele mai frumoase și mai profunde cuvântări pe care le-a ținut Învățătorul nostru.

În cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Timotei Prahoveanul a subliniat cu durere faptul că, în zilele noastre, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos rămân adeseori fără ecou în sufletele credincioșilor, care foarte rar ajung să le împlinească. Astfel, Dumnezeu își întoarce fața de la noi, întrucât noi avem cu totul alte priorități în viața noastră și nu mai avem timp să Îl căutăm și pe El.

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Noi creștinii primim lumina de la Hristos-Fiul lui Dumnezeu, care împreună cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi au făcut luminătorii cerului.

În zilele noastre oamenii percep diferit realitatea înconjurătoare. Unii privesc lumina din aproapele, alții se străduiesc să vadă doar întunericul.  Lumina pe care o primim prin împărtășire din Sfintele Taine, suntem datori să o oferim mai departe și celorlalți.

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. Foarte puțini mai știu cine era mamona. Acesta era o zeitate aramaică, pe care necredincioșii o invocau atunci când își doreau să dobândească un câștig nedrept.

Numeroși creștini din zilele noastre, nu fac altceva, decât să se gândească cum să dobândească bogăția nedreaptă, de cele mai multe ori prejudiciind pe aproapele lor, care din acestă cauză ajunge să se zbată în sărăcie. Evanghelia nu condamnă bogăția, ci acuză lăcomia de avere, sau bogăția câștigată nedrept. Astfel, fericiți sunt cei ce au pe Dumnezeu drept cea mai mare bogăție a lor, și care slujesc din averile lor Lui, asemenea femeilor mironosițe și a sfântului Iosif din Arimateea.

Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Mântuitorul ne dă câteva exemple concludente pentru a ne arăta că ne îngrijim într-un mod nepotrivit de viața noastră.

De câte ori nu se întâmplă să ni se strice mâncarea în frigider, când alții nu au ce pune pe masă? De câte ori restaurantele și magazinele nu oferă mâncare stricată oamenilor, având drept singur scop câștigul necinstit?

Domnul Iisus Hristos ne amintește de păsările cerului, în detrimentul tuturor celorlalte animale pe care tot El le hrănește, întrucât acestea sunt cele care se înalță în văzduh și caută spre cele înalte. La fel se întâmplă și cu cealaltă necesitate a omului, aceea de a se îmbrăca. Nici cel mai bogat om care a trăit pe fața pământului nu s-a îmbrăcat așa după cum Domnul împodobește florile câmpului.

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Este cu adevărat Împărăția lui Dumnezeu prioritară pentru noi? Iubim mai mult vorba cu Dumnezeu decât vorba deșartă, Sfânta Liturghie decât televizorul, oamenii decât animalele?

Predica de pe munte îl arată pe Mântuitorul Iisus Hristos drept cel mai mare Învățător al lumii, iar creștinii care împlinesc aceste cuvinte dumnezeiești ajung cetățeni ai Raiului.