Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam

În duminica dinaintea marii sărbători a Nașterii Domnului, am ascultat cuvintele evanghelistului Matei care enumeră neamurile, după trup, ale Mântuitorului Iisus Hristos. Această înșiruire a 42 de generații, de 3 ori câte 14, ne arată faptul că Fiul lui Dumnezeu a fost în același timp și om – Dumnezeu adevărat și om adevărat.

Enumerarea ascultată astăzi, care începe de la persoane din istoria veche a poporului ales și ajunge până la bătrânul Iosif, cel ce s-a îngrijit de Pruncul Iisus Hristos, ne arată planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Poporul ales, din sânul căruia am auzit astăzi cele mai importante nume, a așteptat împlinirea făgăduinței Lui Dumnezeu făcută protopărinților noștri, atunci când ei au călcat porunca Creatorului, respectiv trimiterea unui Răscumpărător care avea să mântuiască pe Israel.

Generațiile amintite astăzi ne reamintesc de istoria zbuciumată a poporului Israel, de peregrinările lui, despre robie, dar și despre grija permanentă a lui Dumnezeu. Dincolo de toate încercările acestui popor, în mijlocul lui au rămas oamenii credincioși care Îl așteptau pe Răscumpărător, pe Mângâietorul inimilor lor.

Dintre persoanele numite astăzi, ne amintim de: regele David, luat din cea mai modestă viață și așezat în fruntea poporului, urmărit de un rege nedrept, tot astfel ca Mântuitorul după nașterea sa; de Iosif, vândut de frații lui, la fel cum s-a întâmplat și cu Mântuitorul.

De asemenea, alături de oamenii drepți au fost amintite și femei păcătoase, străine de neamul iudeu, fapt care ne arată că Dumnezeu a venit să aducă învățătura Lui tuturor, după cum a și poruncit apostolilor să propovăduiască până la marginile pământului.

Înșiruirea ascultată astăzi nu este deloc întâmplătoare ci plină de simboluri, pentru că cele 14 generații reprezintă de 2 ori câte 7, 7 fiind numărul desăvârșirii, și arată că Hristos își are începutul în vremea desăvârșirii. Mântuitorul s-a născut, ca om, dintr-o Fecioară, la plinirea vremii dar El era născut ca Dumnezeu din veci. În acest sens, găsim cuvinte preafrumoase în tezaurul patristic privind persoana Mântuitorului ca om și Dumnezeu: a fost așezat într-o iesle, dar vestit de îngeri; a fost vestit de stea și închinat de magi care i-au adus daruri; a flămânzit ca om dar a săturat oamenii care L-au urmat; a obosit dar El este odihna tuturor celor osteniți; El s-a rugat dar acum împlinește rugăciunile; a lăcrimat dar acum oprește lacrimile; a murit dar dă Viața, desființând moartea, fiind Învierea tuturor celor care în El.

Hristos a venit în lume, făcându-se asemănător oamenilor, din iubire, pentru a ne arăta, nouă tuturor,  Calea care duce către Împărăția cerurilor.

Partea a doua a Evangheliei ascultată astăzi ne vorbește de neliniștile pe care le avea dreptul Iosif, rudenie mai îndepărtată a Fecioarei Maria de care acesta se îngrijea, atunci când a aflat de zămislirea din pântecele ei. Atunci îngerul Domnului i-a vestit că zămislirea a fost de la Dumnezeu prin pogorârea Duhului Sfânt, Fecioara Maria fiind cea aleasă și pregătită să nască pe Fiul lui Dumnezeu.

Din această Evanghelie trebuie să vedem familia din care a provenit Mântuitorul Hristos și trebuie să ne dorim să facem și noi parte din această familie, să fim apropiați Lui.

Totodată, înțelegem că fiecare din noi trebuie să ne îngrijim de neamul nostru, din cel din care facem parte, și trebuie să urmăm acelora care au făcut bine. Avem, așadar, datoria de a ne aduce aminte de cei din neamul nostru și să de a-i pomeni &i