Ne găsim cu o duminică înaintea Praznicului Cincizecimii. Evanghelia care s-a citit astăzi ne descrie cuvântarea de despărțire a Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Chiril al Ierusalimului numește rugăciunea pe care Mântuitorul o face în grădina Ghetsimani, după cina cea de taină, drept rugăciunea arhierească.

Rugăciunea arhierească este împărțită în trei. În prima parte Mântuitorul se roagă pentru sine, în a doua parte Domnul se roagă pentru ucenicii Săi, iar în ultima parte Fiul lui Dumnezeu se roagă pentru toți cei care vor primi credința în El, prin intermediul apostolilor Săi. Astfel Domnul Iisus se roagă și pentru noi cei de azi, pentru că și noi am primit credința cea dreaptă prin intermediul ierarhiei bisericii.

Deși firea umană a Mântuitorului nu dorea pătimirea, totuși aceasta se supune firii dumnezeiești prin ascultare desăvârșită. Domnul ne învață că atunci  când sufletul nostru este cuprins de ispite trebuie să ne rugăm atât pentru noi înșine, cât și pentru ceilalți.

Lumea în care trăim este una plină de greutăți și de încercări. Din nefericire lumea în loc să se apropie de Dumnezeu, pare că mai mult se îndepărtează de El. Această duminică ne responsabilizează să devenim buni creștini, lucru pe care nu putem să îl realizăm fără rugăciune.

Sfântul Împărat Constantin cel Mare, pe care l-am prăznuit pe 21 mai, înțelege că numai prin credința dreaptă omul și societatea pot spori. De aceea el oferă libertate desăvârșită creștinismului.

Apostolii sunt cei care pun frână păcatului ridicat în lume la rang de religie, schimbând mentalitatea lumii și învățându-ne care sunt adevăratele valori ale acestei vieți.

Împăratul creștin Constantin a reformat moral societatea în care a trăit, introducând în legislația vremii, legiile și porunciile lui Dumnezeu. Din nefericire, de la jumătatea secolului al XIX^lea și până în zilele noastre, societatea se întoarce prin legiferarea păcatului și prin legile date împotriva lui Dumnezeu și a omului, acolo de unde împărații creștini au reușit să o scoată acum mii de ani.

Omul trebuie să fie atent la poruncile lui Dumnezeu, singurele care-l desăvârșesc și îl fac liber. Nu trebuie să ne supunem orbește legilor propuse de o socitate lipsită de Dumnezeu și care sunt create de oameni păcătoși, pentru cei asemenea lor.

Biserica ne învață să urâm păcatul, nu păcătosul. Ceea ce a dat putere poporului român de-a lungul vremii a fost tocmai dreapta credință în Domnul Iisus Hristos.

Astăzi lupta creștinilor este o luptă împotriva principiilor eronate ale unei societăți îndepărtate de Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm identitatea națională și credința curată, și astfel să le lăsăm nealterate generațiilor viitoare.