Evenimente recente

Viaţa privită ca o scară a desăvârşirii

Călătoria noastră spre Înviere a trecut de jumătate. Duminica trecută, prăznuirea Crucii ne-a amintit că suntem pe calea răstignirii noastre duhovniceşti, adică lupta şi triumful nostru asupra patimilor şi plăcerii, aşa cum a biruit Hristos în pustie.

Sfânta Cruce - obiect de tortură a diavolului

Prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, Crucea, din obiect de batjocură şi de tortură, a devenit armă puternică împotriva duhurilor răutăţii. Creştinii cinstesc Sfânta Cruce pentru că ea ne aduce aminte de Persoana celui care S-a răstignit pentru noi, aducându-Se ca jertfă pentru păcatele omenirii.

Vestea cea bună a mântuirii noastre

Acest mare praznic reprezintă o sărbătoare a speranţei şi o dovadă a purtării de grijă pe care Dumnezeu o arată necontenit faţă de creaţia Sa. Ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil, trimis de Dumnezeu, a vestit Preasfintei Fecioare Maria că va naşte pe Mântuitorul lumii, reprezintă pentru noi un moment de întărire în credinţă, de încurajare în lupta cu păcatul, dar şi încredinţarea de dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Palama - Părinte al isihasmului şi indrumător spre cunoaşterea lui Dumnezeu

În a doua Duminică din Postul Sfintelor Paşti, Biserica face pomenirea Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului.

Sfântul Grigorie Palama s-a născut în Constantinopol (astăzi Istanbul), la anul 1296. După ce a dobândit cunoştinţe profane, la vârsta de 22 de ani s-a retras din lume, mergând în Sfântul Munte Athos. În 1347, Sfântul Grigorie a fost ales Arhiepiscop al Tesalonicului,de către Patriarhul Ecumenic Isidor de Monemvasia (1347-1350). Pe acest scaun a păstorit până la moartea sa, la 13 noiembrie 1359.

Duminica Ortodoxiei Mărturisitoare

Prima Duminică din Postul Sfintelor Paşti poartă numele de Duminica Ortodoxiei. Tradiţia acesteia începe în anul 843, când Patriarhul Metodie al Constantinopolului a convocat în sinod episcopii, egumenii şi monahii care au suferit în timpul luptelor iconoclaste. Sinodalii au recunoscut valabile toate hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice, ţinute între anii 325 şi 787, şi au restabilit cultul sfintelor icoane, rostind totodată anatema asupra tuturor iconoclaştilor.