Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât păsările cerului?

Sfânta evanghelie care s-a citit în această duminică, este cât se poate de actuală. Prin intermediul Sfintei Scripturi, oamenii se raportează într-un mod corect atât la realitatea înconjurătoare, cât şi la Împărăţia lui Dumnezeu. Evanghelia nu reprezintă altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care este veşnic. Astfel mesajul evangheliei ne ajută pe noi creştinii să ne organizăm viaţa, raportându-ne la poruncile Mântuitorului Iisus Hristos.

Mântuitorul nostru, pornind de la lucrurile omeneşti, evidente, ne ridică mintea spre cele duhovniceşti şi care nu sunt chiar aşa de uşor de înţeles. Astfel vorbind despre ochiul care luminează trupul, ne învaţă că avem şi un ochi al sufletului, care este mintea. Şi dacă prin ochi, trupul primeşte cea mai mare parte a informaţiei care vine din exterior, la fel se întâmplă în cazul sufletului, cu mintea. De aceea trebuie să avem o minte curată, pentru ca sufletul să fie şi el curat. Şi dacă lumina trupului vine de la soare, lumina sufletului vine de la Hristos, Cel care este soarele dreptăţii.

Mântuitorul Iisus Hristos ne vorbeşte mai apoi de faptul că Nimeni nu poate să slujească la doi domni. De multe ori încercăm, fără prea mari şanse de reuşită, să slujim şi lui Dumnezeu şi lumii, lucru imposibil pentru că lucrurile lumii ne orbesc, ne moleşesc, ne depărtează de El.

Dumnezeu doreşte ca omul să se dedice în primul rând grijii faţă de sufletul său. În zilele noastre lumea este tulburată de tot felul de griji, frici, boli, supărări. Toate acestea au menirea de a ne trezi conştiinţa şi de a ne face pricepem că toate aceste greutăţi ne vin din pricina faptului că ne-am depărtat de Dumnezeu. Dacă noi respectăm poruncile lui Dumnezeu şi slujim Lui, nu ne lipseşte absolut nimic.

Grijile lumeşti sunt cele care ne depărtează de Dumnezeu. Omul ar trebui să aibă o singură grijă: aceea a mântuirii sufletului său. Protopărinţii noştri, nu aveau altă grijă în Rai, decât aceea de a se bucura şi a-L slăvi pe Dumnezeu. Când s-au înconjurat de alte griji, au uitat de porunca dată lor şi astfel au căzut în păcat.

După cum auzim din gura Mântuitorului, grijile omului sunt cele legate de propriul trup: mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea. Majoritatea oamenilor privesc aceste necesităţi ale trupului ca pe nişte priorităţi în viaţa lor, uitând astfel de suflet, care este veşnic. Noi trebuie să ne îngrijim să ne procurăm cele necesare susţinerii vieţii, dar nu trebuie să facem din aceste lucruri un scop în sine. Mai mult atunci când în mintea noastră intervine grija pentru lucrurile materiale, trebuie să încredinţăm această grijă lui Dumnezeu, fără de al cărui ajutor nu am putea să ne descurcăm. În nici un caz nu trebuie să ne lăsăm pradă stresului născut din grijile lumeşti, stres care ne produce tulburare sufletească, precum şi multe boli trupeşti.

Evanghelia care s-a citit astăzi ne învaţă să ne reorganizăm viaţa şi să înţelegem care sunt adevăratele priorităţi în viaţa noastră. Dacă punem pe primul loc: rugăciunea, slujba, spovedania, sfânta împărtăşanie şi apoi celelalte de trebuinţă trupului, fără să ne îngrijorăm de ceea ce se va întâmpla mâine, Dumnezeu ne va da tot ceea ce avem nevoie atât trupeşte, cât mai ales sufleteşte.