Naşterea Maicii Domnului

Astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria. Această sărbătoare este prima dintre sărbătorile Bisericii, 1 septembrie marcând începutul anului bisericesc. De altfel, anul bisericesc începe cu o sărbătoare închinată Maicii Domnului și se încheie cu o altă sărbătoare închinată Maicii Domnului, și anume Adormirea Maicii Domnului.

Această rânduială nu are un caracter întâmplător, deoarece în jurul persoanei Fecioarei Maria stă mântuirea neamului omenesc pentru că prin Ea a venit pe lume Domnul Vieții, Mântuitorul Sufletelor noastre, Domnul Nostru Iisus Hristos.

Începutul anului bisericesc coincide cu începutul anului nou la iudei. Încă din cele mai vechi timpuri, iudeii cinsteau ziua de 1 septembrie, aceasta fiind considerată data cât Dumnezeu a început zidirea lumii în cele 6 zile, iar în a 7-a S-a odihnit. Biserica a rânduit ca Praznicul Nașterii Maicii Domnului să fie în a 8-a zi, arătând că prin venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, făptura s-a înnoit prin baia botezului cu Duhul Sfânt.

Despre Maica Domnului sunt multe prorociri în Vechiul Testament, începând chiar cu cartea Facerii, unde aflăm că Biruința asupra Șarpelui va fi obținută de Femeie. Totodată, Iacov, unii dintre patriarhii Vechiului Testament, a văzut cum cerul și pământul sunt unite printr-o scară. Părinții Bisericii au tradus această scară ca fiind Maica Domnului, pentru că Ea este cea care face posibilă legătura între cer și pământ, prin Întruparea și Nașterea Fiului lui Dumnezeu.

Așadar, prin Întruparea Domnului Iisus Hristos se unește cerul cu pământul, de aceea noi, în Biserică, suntem uniți de Cel ce ne dă Viață, de Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinții Părți ne arată că există o legătură de nedespărțit între Biserică și Hristos, adică între credincioși și Domnul nostru Iisus Hristos, fiind importantă rugăciunea în particular, dar mai cu seamă în Casa lui Dumnezeu, pentru că rugăciunile se unesc și împreună devin stâlp de foc care unește cerul cu pământul.

Despre Fecioara Maria a vorbit în mod lămurit prorocul Isaia spunând despre nașterea Domnului Iisus că se va naște dintr-o fecioară. Această fecioară s-a născut din drepții părinți Ioachim și Ana, în pământul lui Israel. Sfânta Biserică ne spune că părinții Maicii Domnului erau oameni credincioși. Ana era din neamul lui Aaron, seminția preoțească, iar Ioachim era din neamul lui David, fiind așadar iudei, și împlinitori ai cuvântului lui Dumnezeu. Istoria ne spune că ei nu puteau avea copii ca și părinții Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. La iudei această stare era considerată o necinste, erau considerați pedepsiți de Dumnezeu și lipsiți de binecuvântarea Sa.

Părinții Ioachim și Ana au stăruit în rugăciune și s-au rugat la Dumnezeu pentru acest lucru, promițând că, dacă vor fi binecuvântați, pruncul o să fie închinat Lui la Templu. Rugăciunea le-a fost ascultată și Dumnezeu le-a dăruit o fiică pe care au crescut-o câțiva ani în casa lor și ulterior au dus-o la Templu.

Sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare a bucuriei, pentru că aceasta ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos va veni în lume. Este o sărbătoare a luminii, pentru că Fecioara Maria răsare ca un luceafăr pe bolta Bisericii și a cerului, prevestind pe Cel ce avea să răsară și să aducă lumină, să sfințească pământul și pe cei care locuiesc pe pământ.

Fecioara Maria este izvorul bucuriei noastre iar sărbătoarea de astăzi ne cheamă pe toți să privim spre viața noastră, spre sufletele noastre, ne cheamă în mod tainic să urmăm credința Drepților Ioachim și Ana. Să ne rugăm permanent lui Dumnezeu de fiecare dată când suntem în încercări, pentru că prin stăruință în rugăciune vom primi